My man cave/corner

Coltisor ce va suferi modificari pentru ca incerc sa aduc si cel de-al doilea monitor. Trebuie sa gasesc o solutie pentru unitate. Nu vreau sa o pun jos unde circulatia prafului si a parului de CAINE e mai accentuata 😀

Desi nu am folosit doua monitoare, in urma unei documentari mai serioase am ajuns la concluzia ca poate fi util, mai ales acum cand am intrat in probleme de programare in Java si web design pe deasupra. Ramasesem cumva cu ideea ”de acum multi ani” ca rezolutia si refresh rate-ul trebuie sa fie acelasi pe ambele si asta era o problema serioasa. Fals.

Voi reveni cu update pe masura ce asez lucrurile.

Well.. Sa spunem ca le-am asezat. Probabil la iarna nu va mai trebui sa dau drumu la caldura. Prima senzatie e ca ai foarte mult spatiu.. te poti desfasura mult mai mult. In plus, functia Windows+Shift+ Right/Left ajuta enorm cand vrei sa schimbi imaginea de pe un monitor pe altul sau de exemplu cand joci ceva pe unu dar vrei sa mai lucrezi/schimbi clipul/filmul care lucra pe nr 2 etc..

Imi imaginez deja niste scenarii de tortura atat pentru CPU cat si pt GPU. De exemplu sa joci Metro Exodus 4k All Ultra + RT si sa faci editare video pe al doilea monitor. Se poate face asta si cu un singur monitor insa e mai greu de observat oricare al doilea proces. Timpuri interesante se anunta 🙂

Primul build serios

Vorbind cu un fost coleg de generala, mi-am adus aminte de unele lucruri pe care nu le vom mai trai niciodata. A existat o explozie de noutati, cel putin pentru mine, la sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000. Parca nimic din ce se intampla azi, nu mai are impactul de atunci. Insa varsta cred ca e principalul factor.

Daca despre primul comp nu mai tin minte mare lucru, imi aduc aminte ca era prin 2002 cand m-am hotarat sa ”adun” bucata cu bucata si sa am cel mai tare comp din cartier. Deh, asa era atunci. Celeroanele erau cele mai raspandite iar AMD Athlon era cel mai overclock’at cpu. Pentiumurile erau inca scumpe iar norocosii aveau un P3 (nu era un cartier bogat). Placi grafice ? RivaTNT si GeeForce2 MMX sau chiar integratele erau cele mai raspandite. Mai toata lumea folosea 64MB DDR, daca erai la 128 era cool iar pasul spre 256 era ceva la care toti visam. Sursa, monitorul si perifericele erau componentele la care nimeni nu se gandea..

Desi acasa nu aveam cine stie ce compuri, eram nelipsiti prin salile de net-caffe-uri. Din clasa a VI-a pana la sfarsitul clasei a VIII-a, ne duceam DOAR la obiectele care erau pentru capacitate : Mate, Romana si Istorie in cazul meu. Eram la curent cu toate noutatile si faceam sacrificii sa cumparam ultimul numar din Chip, PC Magazine sau LEVEL. Cum spuneam, in 2002 dupa lungi dezbateri, m-am hotarat !

Atunci am ales INTEL si de atunci am ramas cu ei. Da, razboiul exista si in perioada respectiva si fiecare generatie l-a trait cumva. Cam asta era clasamentul :

Scoruri 3DMark2005. Asta era cel mai tare benchmark pentru noi, singurul care conta atunci cand faceam clasamente.

Eu am ales un P4 Nortwood 2,4Ghz iar ”adversarii mei” directi erau Athlon 2400+ si Sempron 2500/2800+. TOTI prietenii mei se duceau pe AMD pentru ca si atunci, ofereau performanta decenta la preturi mult mai accesibile. Insa nu stiu pe cineva sa fi avut ceva mai mult de 2200+ in perioada respectiva. Cred ca 2 ani l-am super folosit pana sa sar la un P4 3,2…dar asta e alta poveste. Batranul Nortwood si-a facut datoria si a digerat tot ce am aruncat in el la vremea respectiva. Si INTEL facea placi de baza atunci. Nu mai tin minte modelul, insa era una decenta. Aveam doua sloturi de RAM si AGP 8x (majoritatea erau 4x). In plus, puteam face upgrade catre un 3,2Ghz Prescot fara probleme. Habar nu aveam noi de ce numim azi bootlenecking si cei mai multi erau trasi in jos de foarte slabele placi grafice, pentru care nu prea ne mai ramaneau bani.

Si pentru ca tot vorbeam de razboaie, unul lafel de aprig era si intre Radeon si Nvidia. Cele mai asteptate articole din revistele mentionate, erau cele despre placile grafice, articole scrise de cei de la Tom’s Hardware. In primul sistem aveam un Nvidia Riva TNT si in 2003 am sarit la FX5200. Imi dadusem seama ca placa grafica (Riva) ma tragea rau in jos.. FX5200 venea cu PixelShader2.0 – Asta era o mare chestie, pentru ca incepeau sa iasa ce numim azi AAA Games care DACA nu aveai un GPU compatibil 2.0, nu iti pornea jocul. Practic, toata lumea a fost fortata sa faca upgrade in cele din urma. In plus, cei 128MB RAM veneau pe un bus de 128bits care iti dadea un boost de performanta considerabil fata de placile cu RAM pe 64bits.

Aveam varianta cu radiator, cea cu racire activa fiind mai scumpa.

Cu FX5200 am inceput sa vad gamingul cu alti ochi si pe langa performanta, am inceput sa caut si calitate. In 2002 insa, exista un singur Rege : Radeon 9700PRO iar Radeon facea legea, mai ales in zona de high-end, dupa ce spulberase acel GeForce4 4600Ti ! Si asta pentru ca, activand filtrele de calitate, Radeonul era cu pana la 100% mai rapid/performant. De atunci, NU A MAI EXISTAT O ASEMENEA SITUATIE.

Cateva luni mai tarziu, aveam sa sar la prima mea placa grafica high-end : FX5950Ultra, construita de ASUS.

O mai am si azi, impreuna cu placa de baza Intel si procesorul Nortwood 2,4. RAM-ul si un HDD.

Nu aveam RAM in comp cat avea ea (256). Faceam saltul la 256bits si o rata de transfer de 30GB/s. Dusmanul era 9800XT – Radeon. Cand se tragea linie, Nvidia castiga la un procent de….5%. La scurt timp am fost nevoit, de rusine, sa mai cumpar un stick de 128MB DDR, sa ajung la 256. Pentru aproape un an, nu au existat limite la setari de calitate. Rezolutia monitorului era singura limita. Foloseam atunci 1024×768. Pentru gaming, era o rezolutie criminala, mai ales atunci cand porneai filtrele de calitate. Tin minte ca imi permiteam sa tin placa grafica pe Best Quality (nu high performance – cum o tin acum, cu toata tehnica) in timp ce jucam tot ce era mai pretentios, fara overclock.

Probabil intr-un post viitor voi scrie despre primul Sli si despre cum dupa ce am construit un sistem bestial, a stat fara sa faca absolut nimic aproape un an. Viata reala isi cerea tributul si prioritatile erau altele. Si mai interesant de povestit ar fi modul in care faceam rost de bani. Noi aflati la varsta adolescentei, in Romania anului 2002 un salariu BUN era (stiu de la mama, lucra la Sidex) undeva la 8..9 milioane lei vechi. Salariul mediu era aproape 4 milioane. FX-ul 5950Ultra a costat 22 de milioane in 2003. Iar noi nu eram deloc genul care sa fi crescut cu lingurita de argint… Ce vremuri 🙂