Fara titlu – despre imbecili

Stiu ca sunt arogant… Problema e ca am citit mai mult ca tine.. Nu prea ma intereseaza de ce n’ai citit tu Comedia Umana in n’spe mii de capitole… eu fiind golan si tu facand scoala romaneaca ( cu tot respectul pentru cea interbelica – insa daca o faceai pe vremea comunistilor : citeai ce vroiau ei si daca o faceai dupa 89 pana -in cazul meu 2004- invatai dupa programa imbecilitatii post-comuniste unde PORTARUL poate ca citise mai mult ca Ministrul ). Motiv pentru care m-am si lasat in tara de scoala… Eu stiam unde copilarise Bonaparte, stiam ce inseamna Malmaison pentru el. Nu s-a intrebat NICIODATA nimeni DE CE un asemenea TITAN nu si-a scris niciodata autobiografia ? Raspunsul era simplu : era prea ocupat sa faca ISTORIE, sa termine cu ”cacatul invelit in matase frantuzeasca” si sa invete EUROPA ce inseamna diferenta dintre Codul Civil si cel Penal. Iar la cateva sute de ani deferenta, ROMANIA e cea care se bate cu caramida in piept pentru drepturile omului intr-o situatie de sanatate publica…. Asta cand Franta va introduce purtarea mastii OBLIGATORIU in spatiile publice… (dupa Marea Britanie – aici e deja in vigoare). Romania DEZBATE daca e legal, oportun, corect, legal, daca eventual ii convine domnului Buzatu de la Vaslui….daca domunul OPRISAN isi da acordul…

Sa revenim… Azi citind online-ul, am dat peste o remarca a lui Gabriel Jose Garcia Marquez. Ma scuzati domnule RADU BANCIU ( pentru ca stiu ca l-ati pomenit pe Marquez zilele trecute si spuneati ca DACA citesti asa ceva, te lasi de scris….), dar daca Marquez l-ar fi citit pe Balzac sau pe Dostoievski vorbind despre Dumnezeu, sau macar pe Thomas Mann, Marquez s-ar fi lasat de scris despre divinitate :

Uite de asta m-am lasat de citit cand vine vorba de scriitori nascuti DUPA 1910. Trebuie sa fi CUNOSCUT teroare, sa fi cunoscut evenimente care sa fi schimbat existenta lumii de azi, sa stii despre ce vorbesti/scrii. Pai sa citesti cele 3 capitole dedicate celor 3 pasi facuti de Dostoievski pe esafodul tarist… 3 pasi descrisi in 100+ de pagini si sa nu ai habar cand le-ai parcurs… absolut fenomenal…. Si vine GMM cu un cacat pe care un copil de clasa a VIII-a il gandeste acum…. si e geniu…. Ma scuzati, pas… raman cu ”aia”…

Probabil niciodata

Cred ca primul pas pentru a putea scrie ceva, e sa citesti ceva, de-a lungul existentei tale. In mintea mea de profan in materie, ma gandeam deja pe la 20 de ani, inspirat de ce citeam, ca as putea incerca.. Bine ca s-au intamplat altele care au adaugat la capitolul ”experienta de viata”, altfel as fi intrat in ”selectul grup” de scriitori romani care au scris mai multe carti decat au citit (Gigi, Copos, Voiculescu si alti borfasi), desi chiar si la anii aia, ma puteam lauda cu ”o biblioteca” formata din scriitori ale caror lucrari nu trebuiesc ratate. Le consideram ca si acum, ”baza”, dupa care fiecare individ alege o directie. Pentru ca mintea mea era fie vraiste fie avida de a sti mai mult, n-am putut decide intre istorie, drama, filosofie si psihologie dar si lucrari care tratau subiecte ca RELIGIA si societatea in general.

Acum la 33, ABIA ACUM (daca as putea adauga), am ajuns sa citesc si Dr.Faust si iarasi, am sentimentul ala de furnica intre niste elefanti. Ai senzatia aia ca esti strivit de penita unor monstri in materie. Asa cum spuneam intr-un al articol, unele carti te aleg si ajungi sa le citesti abia cand esti pregatit pentru ele.. Asa se intampla in ultimul timp.. De exmplu, desi cred ca l-am citit din scoarta in scoarta pe Niall Ferguson pe tema primului si celui de-al doilea razboi mondial, desi am citit multe biografii ai celor mai cunoscuti acoliti ai lui Hitler, chiar si jurnalul lui Otto Gunsche (aghiotantul personal al acestuia) si MONUMENTALA carte scrisa de IAN KERSHAW : Hitler, lucrari pe subiectul DANZIG dar si carti pe tema NATIONAL-SOCIALISMULUI, abia pe la 28 de ani m-am simtit pregatit pentru Mein Kampf ! Am citit cateva capitole si am aruncat cartea dezgustat, m-am reapucat de ea dupa mai bine de 1 an.. Sa ne intoarcem la subiect..

Incep sa imi explic (fara a avea o pretentie) de ce unii scriitori care au scris carti de iti pun creierii de bigudiuri, au scris atat de putin si abia spre sfarsitul vietii. Si tu, din necunostinta te intrebi de ce n-a scris mai mult… Abia acum la 33 de ani citind Dr. Faust incep sa-mi dau seama ce inseamna sa scrii despre un subiect, cand il alegi. Spun cu indoiala ca ”imi dau seama”, pentru ca sunt convins ca peste 15 sau 20 de ani, daca ar fi sa ma uit pe textul asta (daca mai apuc) probabil as spune doar atat : Ce prost eram.. ce prost scriam..

Ca sa inchei totusi intr-o nota pozitiva, gandurile mele launtrice, mult ascunse candva si acum goale, in vazul lumii online – de a scrie o carte, cred ca tocmai s-au amanat cu inca 20 de ani.. Ma gandesc cu amar ca poate, nu e destul si ca multi altii…n-am sa o mai scriu niciodata.