Coltisor ce va suferi modificari pentru ca incerc sa aduc si cel de-al doilea monitor. Trebuie sa gasesc o solutie pentru unitate. Nu vreau sa o pun jos unde circulatia prafului si a parului de CAINE e mai accentuata 😀
Desi nu am folosit doua monitoare, in urma unei documentari mai serioase am ajuns la concluzia ca poate fi util, mai ales acum cand am intrat in probleme de programare in Java si web design pe deasupra. Ramasesem cumva cu ideea ”de acum multi ani” ca rezolutia si refresh rate-ul trebuie sa fie acelasi pe ambele si asta era o problema serioasa. Fals.
Voi reveni cu update pe masura ce asez lucrurile.
Well.. Sa spunem ca le-am asezat. Probabil la iarna nu va mai trebui sa dau drumu la caldura. Prima senzatie e ca ai foarte mult spatiu.. te poti desfasura mult mai mult. In plus, functia Windows+Shift+ Right/Left ajuta enorm cand vrei sa schimbi imaginea de pe un monitor pe altul sau de exemplu cand joci ceva pe unu dar vrei sa mai lucrezi/schimbi clipul/filmul care lucra pe nr 2 etc..
Imi imaginez deja niste scenarii de tortura atat pentru CPU cat si pt GPU. De exemplu sa joci Metro Exodus 4k All Ultra + RT si sa faci editare video pe al doilea monitor. Se poate face asta si cu un singur monitor insa e mai greu de observat oricare al doilea proces. Timpuri interesante se anunta 🙂
Vorbind cu un fost coleg de generala, mi-am adus aminte de unele lucruri pe care nu le vom mai trai niciodata. A existat o explozie de noutati, cel putin pentru mine, la sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000. Parca nimic din ce se intampla azi, nu mai are impactul de atunci. Insa varsta cred ca e principalul factor.
Daca despre primul comp nu mai tin minte mare lucru, imi aduc aminte ca era prin 2002 cand m-am hotarat sa ”adun” bucata cu bucata si sa am cel mai tare comp din cartier. Deh, asa era atunci. Celeroanele erau cele mai raspandite iar AMD Athlon era cel mai overclock’at cpu. Pentiumurile erau inca scumpe iar norocosii aveau un P3 (nu era un cartier bogat). Placi grafice ? RivaTNT si GeeForce2 MMX sau chiar integratele erau cele mai raspandite. Mai toata lumea folosea 64MB DDR, daca erai la 128 era cool iar pasul spre 256 era ceva la care toti visam. Sursa, monitorul si perifericele erau componentele la care nimeni nu se gandea..
Desi acasa nu aveam cine stie ce compuri, eram nelipsiti prin salile de net-caffe-uri. Din clasa a VI-a pana la sfarsitul clasei a VIII-a, ne duceam DOAR la obiectele care erau pentru capacitate : Mate, Romana si Istorie in cazul meu. Eram la curent cu toate noutatile si faceam sacrificii sa cumparam ultimul numar din Chip, PC Magazine sau LEVEL. Cum spuneam, in 2002 dupa lungi dezbateri, m-am hotarat !
Atunci am ales INTEL si de atunci am ramas cu ei. Da, razboiul exista si in perioada respectiva si fiecare generatie l-a trait cumva. Cam asta era clasamentul :
Scoruri 3DMark2005. Asta era cel mai tare benchmark pentru noi, singurul care conta atunci cand faceam clasamente.
Eu am ales un P4 Nortwood 2,4Ghz iar ”adversarii mei” directi erau Athlon 2400+ si Sempron 2500/2800+. TOTI prietenii mei se duceau pe AMD pentru ca si atunci, ofereau performanta decenta la preturi mult mai accesibile. Insa nu stiu pe cineva sa fi avut ceva mai mult de 2200+ in perioada respectiva. Cred ca 2 ani l-am super folosit pana sa sar la un P4 3,2…dar asta e alta poveste. Batranul Nortwood si-a facut datoria si a digerat tot ce am aruncat in el la vremea respectiva. Si INTEL facea placi de baza atunci. Nu mai tin minte modelul, insa era una decenta. Aveam doua sloturi de RAM si AGP 8x (majoritatea erau 4x). In plus, puteam face upgrade catre un 3,2Ghz Prescot fara probleme. Habar nu aveam noi de ce numim azi bootlenecking si cei mai multi erau trasi in jos de foarte slabele placi grafice, pentru care nu prea ne mai ramaneau bani.
Si pentru ca tot vorbeam de razboaie, unul lafel de aprig era si intre Radeon si Nvidia. Cele mai asteptate articole din revistele mentionate, erau cele despre placile grafice, articole scrise de cei de la Tom’s Hardware. In primul sistem aveam un Nvidia Riva TNT si in 2003 am sarit la FX5200. Imi dadusem seama ca placa grafica (Riva) ma tragea rau in jos.. FX5200 venea cu PixelShader2.0 – Asta era o mare chestie, pentru ca incepeau sa iasa ce numim azi AAA Games care DACA nu aveai un GPU compatibil 2.0, nu iti pornea jocul. Practic, toata lumea a fost fortata sa faca upgrade in cele din urma. In plus, cei 128MB RAM veneau pe un bus de 128bits care iti dadea un boost de performanta considerabil fata de placile cu RAM pe 64bits.
Aveam varianta cu radiator, cea cu racire activa fiind mai scumpa.
Cu FX5200 am inceput sa vad gamingul cu alti ochi si pe langa performanta, am inceput sa caut si calitate. In 2002 insa, exista un singur Rege : Radeon 9700PRO iar Radeon facea legea, mai ales in zona de high-end, dupa ce spulberase acel GeForce4 4600Ti ! Si asta pentru ca, activand filtrele de calitate, Radeonul era cu pana la 100% mai rapid/performant. De atunci, NU A MAI EXISTAT O ASEMENEA SITUATIE.
O mai am si azi, impreuna cu placa de baza Intel si procesorul Nortwood 2,4. RAM-ul si un HDD.
Nu aveam RAM in comp cat avea ea (256). Faceam saltul la 256bits si o rata de transfer de 30GB/s. Dusmanul era 9800XT – Radeon. Cand se tragea linie, Nvidia castiga la un procent de….5%. La scurt timp am fost nevoit, de rusine, sa mai cumpar un stick de 128MB DDR, sa ajung la 256. Pentru aproape un an, nu au existat limite la setari de calitate. Rezolutia monitorului era singura limita. Foloseam atunci 1024×768. Pentru gaming, era o rezolutie criminala, mai ales atunci cand porneai filtrele de calitate. Tin minte ca imi permiteam sa tin placa grafica pe Best Quality (nu high performance – cum o tin acum, cu toata tehnica) in timp ce jucam tot ce era mai pretentios, fara overclock.
Probabil intr-un post viitor voi scrie despre primul Sli si despre cum dupa ce am construit un sistem bestial, a stat fara sa faca absolut nimic aproape un an. Viata reala isi cerea tributul si prioritatile erau altele. Si mai interesant de povestit ar fi modul in care faceam rost de bani. Noi aflati la varsta adolescentei, in Romania anului 2002 un salariu BUN era (stiu de la mama, lucra la Sidex) undeva la 8..9 milioane lei vechi. Salariul mediu era aproape 4 milioane. FX-ul 5950Ultra a costat 22 de milioane in 2003. Iar noi nu eram deloc genul care sa fi crescut cu lingurita de argint… Ce vremuri 🙂
La prima intrebare, va puteti incerca norocul fara sa va uitati la video. Va dau un indiciu : NU e vorba de bani. Raspunsul la a doua intrebare.. e mai complicat, dar bine argumentat…
Mai mult ca niciodata azi trebuie sa fii foarte atent cu ce iti doresti sau ce rostesti cu voce tare. Probabil la asta se gandesc si cei care au supravietuit dupa voiajul vietii lor, pe acele vase de croaziera… O gluma neagra, spusa unui american intr-un pub englez.. enjoy.
Imi era dor sa ma exprim liber si cum altfel decat in limba TA. Am vorbit despre experienta mea de pana acum cu cele doua RTX2080Ti, despre URIASUL succes pe care il are AMD cu noile procesoare, despre cat de importanta e legatura dintre un monitor DECENT si o placa grafica buna… Cred ca nu am vorbit despre pariurile lui Badea… Dar asta e, mai avem pana ajungem la ”performanta” de a paria 1000 RON si a castiga 1850.
O sa gasiti teste din 3DMark si cum se comporta cele doua placi cand avem de’a face cu un joc ce stie sa profite de ce au de oferit, temperaturi si sfaturi privind achizitia sau nu a unei conexiuli Sli/Nv. Have fun&Enjoy
Prin prisma faptului ca am scris despre politica, din cand in cand am obiceiul de a intra pe pagina de FB a lui Mirciulica; ii ascultam aberatiile cam de doua ori pe luna la emisiunea aia la care a renuntat ( app, dupa atata lins in cur PSD isti, pana si el s-a saturat…15 ani i’a luat sa’si dea seama ca e in tabara pierzatoare) si nu am putut sa nu observ (parior fiind) CACATURILE de pariuri pe care si le posteaza. Ca a pus 1000 de RON si nu a fost in stare nici macar sa DUBLEZE suma.
Acum… cei care sunt obinuiti pe aici, stiu ca pariez frecvent, am vorbit despre asta si pe youtube, insa am uitat sa postez ultimul castig, asa cum a facut Mirciulica. De obicei pariez pe fotbal, in campionatele din Italia, Spania, Germania si Premier League. NBA insa are un loc aparte in lista mea si in ultimul timp ma concentrez pe asta. Ultimul bilet:
Acum… Mirciulica stie sa faca socoteala… Ce nu inteleg e DE CE crede el ca E MAI DESTEPT decat multi alti romani, si de ce se crede el mai purtator de materie cenusie, cand eu NU am vazut NICIODATA asa ceva la el. Fie ca vorbim de PARIURI sau …materie cenusie.
P.S. MIZA , RESPECTIV CASTIGUL, E IN LIRE STERLINE. Acum, cu indemanarea ta de “fiinta superioara” care consideri ca e “smecherie” sa postezi ca ai pus 1000 de ron sa incasezi 1850, crezi ca ai putea IN VIATA ASTA, sa ne arati un bilet in care sa pui 10 lire si sa iei 2300??
Cred ca mereu am stiut ca alaturi de persoana potrivita, pot atinge culmi pe care nu am mai fost niciodata. Am ratat, de multe ori pana acum, pentru ca NU a existat acea persoana care sa ma motiveze, care sa ma faca sa vreau mai mult de la mine, care sa ma faca sa cred ca pot cu adevarat mult mai mult si ca imi pot atinge acele teluri care pareau…imposibil de atins.
Ieri am primit mail-ul prin care oficial, dupa toate examenele, ma face oficial student la una din cele mai bune Universitati de IT si Computing Science din Londra, Roehampton University. Am simtit nevoia sa’i multumesc public, logodnicei mele, Ruxandra Radulescu, pentru tot suportul si pentru ca m’a suportat si a crezut in mine ca nimeni altcineva. Astfel, dupa ani si ani, doar alaturi de ea am putut sa revin pe un drum care parea doar un vis care se pierdea in negura anilor. Te iubesc ! Acum suntem 2 studenti, intr’un oras nebun-nebun.
Cu bune si rele intamplate, pe toti viata ne transforma si ne aduce in punctul in care suntem azi. E greu sa gasesc un titlu pentru ce voi scrie acum. Poate ar trebui sa spun ca sunt unul din cei care nu uita niciodata. Si sunt unul din cei care cred ca tot binele din lume nu poate repara un rau dintr’o anumita perioada. Pt ca acel rau, te poate marca pe viata.
E penibil sa dai vina pe altii ca nu esti ce ai fi vrut sa fii. Pana la urma, fiecare isi croieste calea. Ajungi la o varsta cand nimeni si nimic nu iti mai poate influenta deciziile si viata, oricat ar incerca. Trebuie sa ai curajul si puterea sa pui punct si sa recunosti ca NU ai fost legat niciodata de acele persoane. Ca ceva s’a rupt atunci cand ai dat tot, si ai fost tradat, si tot ce ai spus cand ti’ai deschis sufletul, a fost folosit impotriva ta. Sunt persoane care te vor izolat, te vor mizerabil, te vor transformat in imaginea lor doar pentru a’si demonstra ca ei au dreptate.
Viata te invata sa fii sadic chiar, atunci cand ai trecut prin destule. Fara pic de regret, fara urma de dor sau compasiune. Asa cum asociez melodii cu anumite perioade din viata, asa asociez persoane cu anumite perioade futute din trecut. Si nici un bine ulterior nu repara un psihic mutilat al unui copil, sau adolescent. Poate unele persoane, ar trebui sa citeasca mai multa psihologie, poate vor intelege efectele raului facut… URA se insamanteaza in sufletul cuiva, atunci cand E MIC. Nimic din ce vei face in viata acelui individ la maturitate, nu va schimba ce ai plantat atunci..
E un cerc pe care fiecare trebuie sa il rupa. Pentru ca pana la urma, senzatia aia ca esti singur, a fost acolo cu tine mereu. Asa ca ce rost are sa te mai minti ? Esti doar tu si persoana de langa tine, daca exista, fara nimeni din trecut, care abia asteapta sa esuezi ca ei sa poata spuna ”ha…ti’am zis eu ca e un ratat/a”. Sunt azi suma mizeriilor traite. Dar imi place sa cred ca arat asta doar celor care merita.
A fost inca o seara cu profit in NBA. #Viata de parior, povestea continua. Puteti vedea castigurile pe fagina de FB unde sunteti toti invitati, sau puteti vedea mai jos ponturile care va pot aduce ceva banuti in plus. Cine nu are nevoie ? 😀
Si asa s-au nascut pe rand, Canalul de Youtube, pagina de Facebook, locul asta, toate pornite de la pasiuni mai vechi, gaming-ul si build-ul de sisteme high-end, custom made samd. Tinta e sa ajunge la o comunitate cat mai mare pe toate platformele si sa vorbim despre lucrurile care ne pasioneaza.
Nu suntem specialisti, nu dam lectii nimanui, nu suntem fosti jurnalisti, nu suntem platiti de nimeni (nici macar de Soros). Ne exprimam opiniile, text sau video si mergem mai departe. Muncim, ne traim viata reala, normala, dar noi astia care suntem pe aici, parca mereu am simtit nevoia sa “tipam” si in online. Despre asta e vorba in toate aceste 3 locuri, nimic altceva !
